Scrisoare de motivație pentru studii în Europa – cum să o scrii și exemple 2026

Stai în fața unui document gol. Cursorul clipește. Pe ecran sunt deschise șase tab-uri – pagina universității, un forum studențesc, două articole despre „cum să scrii o scrisoare de motivație”, un dicționar de sinonime și Google Translate cu traducerea deschisă a cuvântului „implicare”. Peste cinci săptămâni expiră termenul limită de aplicare la Bocconi, iar tu nu ai încă nici măcar o propoziție. Știi că acest text – 500, 800, poate 1000 de cuvinte – va decide dacă cineva de cealaltă parte a Europei va considera că ești suficient de curios, motivat și matur pentru a studia la una dintre cele mai bune universități de pe continent. Și știi că doar rezultatul Bacalaureatului, doar scorul SAT, doar notele nu sunt suficiente.

Scrisoarea de motivație este vocea ta în procesul de admitere european. În sistemul american ai Common App Essay, în cel britanic – Personal Statement prin UCAS. Dar la universitățile din Europa continentală – din Italia, prin Olanda, Germania, Franța, până în Spania și Elveția – scrisoarea de motivație este documentul în care îți spui povestea. Și, spre deosebire de formularele cu bife și încărcarea diplomelor, scrisoarea de motivație nu are un șablon universal. Fiecare țară, fiecare universitate, uneori chiar fiecare program, are propriile așteptări privind formatul, lungimea și tonul.

În acest ghid te voi conduce prin tot ce trebuie să știi: de la diferențele dintre scrisoarea de motivație și Personal Statement și College Essay, prin cerințele din țările europene specifice, până la structura textului, exemple de introduceri puternice, cele mai frecvente greșeli și procesul de editare. Dacă cauți informații despre o anumită țară, consultă ghidurile noastre despre studii în Italia, Olanda, Germania, Spania sau Franța. I dacă te interesează bursele, verifică ghidul nostru despre burse în Europa.

Scrisoare de motivație vs Personal Statement vs College Essay – prin ce se diferențiază?

Dacă aplici simultan la universități din Europa continentală, Marea Britanie și SUA – așa cum fac mulți candidați români – trebuie să înțelegi că scrisoarea de motivație, Personal Statement și College Essay sunt trei documente complet diferite. Deși toate trei servesc la „a povesti despre tine”, ele diferă prin filozofie, structură, ton și ceea ce caută cititorul. Tratarea lor interschimbabilă – copierea unui Personal Statement într-un formular Bocconi sau traducerea unui Common App Essay într-o scrisoare de motivație – este una dintre cele mai frecvente greșeli ale candidaților.

Personal Statement (UK/UCAS) este un text academic. 4 000 de caractere cu spații, aproximativ 600 de cuvinte. Ajunge la cinci universități simultan (deoarece depui o singură aplicație UCAS), deci nu poți scrie „de ce această universitate anume”. 80% din conținut ar trebui să se refere la interesul tău pentru domeniu – ce ai citit, ce întrebări îți pui, ce proiecte ai realizat. 20% este contextul: activități extrașcolare, abilități, trăsături. Ton: serios, academic, dar cu personalitate. Mai multe în ghidul nostru despre Personal Statement.

College Essay (USA/Common App) este un text personal. 650 de cuvinte. Se scrie ca răspuns la unul dintre cele șapte prompturi Common App – și aici, paradoxal, este vorba cel mai puțin despre mediul academic. Universitățile americane vor să vadă cine ești ca persoană: valorile tale, reflecțiile, modul tău de a privi lumea. Ton: foarte personal, narativ, uneori intim. Cele mai bune eseuri se citesc ca niște povestiri scurte.

Scrisoarea de motivație (Europa continentală) este ceva intermediar. Este mai practică decât cele două de mai sus. Comisia vrea să știe trei lucruri: de ce acest domeniu, de ce această universitate și ce aduci tu. Ton: profesional, dar implicat. Nu la fel de academic ca Personal Statement, nu la fel de personal ca College Essay. Cea mai importantă diferență: scrisoarea de motivație este scrisă pentru o universitate specifică – trebuie să arăți că știi programul, cercetările, abordarea didactică și să explici de ce ți se potrivește ție. Copierea aceluiași text pentru Bocconi și TU Munich este o rețetă sigură pentru respingere.

Când este necesară scrisoarea de motivație? Harta țărilor și universităților

Nu fiecare universitate europeană solicită o scrisoare de motivație – dar majoritatea universităților la care candidații români aplică cel mai des, o fac. Iată o prezentare generală.

Italia – scrisoarea de motivație este un element standard al aplicației la universitățile private (Bocconi, Politecnico di Milano, LUISS) și pentru o parte din programele de limbă engleză ale universităților publice (Sapienza, Universitatea din Bologna). La Bocconi, este unul dintre principalele criterii de selecție. La universitățile publice cu programe în limba italiană, adesea este suficientă doar procedura de pre-înscriere.

Olanda – aproape toate programele de limbă engleză de la universitățile de cercetare (University of Amsterdam, Maastricht University, TU Delft, Erasmus University Rotterdam) necesită o scrisoare de motivație ca parte a aplicației prin Studielink. Universitățile olandeze pun un mare accent pe învățarea bazată pe probleme (PBL) – în scrisoare merită să te referi la această metodă.

Germania – pentru programele de limbă engleză ale universităților precum TU Munich, LMU Munich sau Humboldt-Universität, este necesară o Motivationsschreiben. Pentru programele în limba germană, cerințele sunt variate – verifică detaliile.

Franța – lettre de motivation este standard la Sciences Po, HEC Paris, ESSEC și majoritatea Grandes Ecoles. Universitățile franceze apreciază contextul cultural și abilitatea de argumentare.

Spania – universitățile private precum IE University și ESADE solicită o scrisoare mai scurtă, mai dinamică. Universitățile publice mai rar.

Elveția – ETH Zurich și EPFL solicită o scrisoare de motivație pentru studiile de masterat și o parte din programele de licență. Accentul este pus pe experiența de cercetare și potrivirea cu grupul de cercetare.

Structura scrisorii de motivație – șase elemente pe care trebuie să le conțină orice text puternic

Nu există un șablon universal pentru scrisoarea de motivație, dar există o structură logică pe care o folosesc practic toți candidații admiși. Acesta nu este un șablon care îți limitează creativitatea – sunt niște cadre care te ajută să-ți spui povestea într-un mod pe care cititorul se așteaptă să-l citească. Un recenzor de la Bocconi sau TU Munich are în medie 3–5 minute pentru scrisoarea ta. Dacă după primul paragraf nu știe despre ce scrii – trece la următoarea aplicație.

1. Introducere: cârlig și context (1–2 paragrafe)

Primele două propoziții decid dacă recenzorul va citi restul. Nu începe cu „Stimată Comisie de Admitere, prin prezenta scrisoare doresc să aplic pentru admiterea la programul…” – aceasta este o propoziție care apare în 90% din scrisori și face ca cititorul să-și piardă imediat interesul. Fiecare scrisoare începe așa. A ta nu ar trebui.

În schimb, începe cu o scenă specifică, o întrebare sau un moment care introduce în mod natural interesul tău pentru domeniu. Nu trebuie să fie o poveste dramatică – dar trebuie să fie reală și specifică. Detaliul este prietenul tău. „Când, în timpul stagiului meu la o firmă de avocatură din București, am citit pentru prima dată decizia Curții de Justiție a UE în cazul Google vs CNIL, am înțeles că dreptul nu înseamnă doar coduri – este un instrument de modelare a realității digitale” – aceasta este o introducere care atrage atenția. „De mic copil mă fascinează dreptul” – aceasta este o introducere care nu spune nimic.

2. De ce acest domeniu? Motivație academică (1–2 paragrafe)

Aici explici de unde provine interesul tău pentru acest domeniu – și de ce este mai profund decât „pentru că am note bune la această materie”. Arată o traiectorie: ce experiențe, lecturi, proiecte sau întrebări te-au adus în punctul în care știi că vrei să studiezi exact asta. Conectează experiențele cu reflecția – nu este suficient să spui „am participat la un concurs de matematică”, trebuie să spui ce ți-a oferit și cum ți-a schimbat modul de gândire.

Cele mai bune paragrafe despre motivația academică combină o experiență concretă cu o întrebare intelectuală. Exemplu: „Când am analizat datele bursiere în cadrul unui proiect de econometrie la liceu, am observat că modelele clasice VaR subestimează sistematic riscul de coadă. Am început să citesc despre modele extreme – și tocmai această discrepanță între teorie și realitate mă face să vreau să studiez quantitative finance.”

3. De ce această universitate? Paragraful „Why us?” (1–2 paragrafe)

Aceasta este cea mai importantă parte a scrisorii de motivație – și, în același timp, cea pe care candidații o ratează cel mai des. Comisia vrea să știe că le cunoști programul, nu că ai copiat descrierea de pe pagina principală. „Bocconi este una dintre cele mai bune universități de afaceri din Europa” este o propoziție care nu adaugă nicio valoare – ei știu cine sunt.

În schimb, demonstrează cunoștințe specifice: numește un profesor ale cărui cercetări te interesează. Menționează un curs specific din silabus care răspunde întrebărilor tale de cercetare. Referă-te la o metodă didactică specifică (de exemplu, metoda studiului de caz la Bocconi, PBL la Maastricht, seminarul socratic la Sciences Po). Arată că ai citit silabusul, ai consultat paginile departamentelor, poate chiar ai vorbit cu studenți actuali. Acest lucru necesită efort – dar tocmai despre asta este vorba.

4. Ce aduci tu? Experiențele și abilitățile tale (1–2 paragrafe)

Aici nu este vorba despre o listă de realizări – este vorba despre modul în care experiențele tale de până acum te pregătesc pentru acest program și ce vei aduce comunității studențești. Voluntariatul, stagiile, proiectele școlare, activitățile extrașcolare – tot ce arată că ai nu doar cunoștințe, ci și inițiativă, autonomie, abilitatea de a lucra în echipă.

Regula cheie: conectează experiența cu abilitatea, iar abilitatea cu programul. Nu scrie „am fost președintele consiliului elevilor” – scrie „în calitate de președinte al consiliului elevilor am coordonat o echipă de 15 persoane și am învățat să gestionez proiecte în condiții de buget limitat – abilități care îmi vor fi indispensabile în modulul de management de proiect din al doilea an al programului MIM la Bocconi”.

5. Obiective de viitor (1 paragraf)

Universitățile europene – mai mult decât cele americane – vor să știe încotro te îndrepți. Nu trebuie să ai un plan de carieră gata făcut pentru 20 de ani, dar ar trebui să ai o viziune: ce vrei să faci după studii, cum se încadrează acest program în parcursul tău, ce probleme vrei să rezolvi. Comisia caută studenți care tratează studiile ca un pas într-o direcție concretă – nu ca o „pauză” înainte de viața de adult.

Fii realist, dar ambițios. „Vreau să devin președintele Google” sună naiv. „După finalizarea programului de finanțe, vreau să mă alătur echipei de cercetare cantitativă dintr-un fond de hedging european, iar pe termen lung să dezvolt modele de risc climatic în sectorul financiar” – acesta este un obiectiv care sună matur și este logic legat de program.

6. Încheiere (1 paragraf)

Concise, elegant, fără mulțumiri inutile. Rezumă în două propoziții de ce ești candidatul ideal pentru acest program. Nu repeta întreaga scrisoare – încheie cu o concluzie, făcând referire la introducere sau la motivația ta principală. Evită formula „îmi va face o deosebită plăcere dacă…” – este prea pasivă. Mai bine: „Sunt convins că programul X de la universitatea Y este cel mai bun loc în care îmi pot dezvolta interesele Z și mă pot pregăti pentru A.”

Cerințe pe țări – ce este important unde

Universitățile europene nu sunt un monolit. Fiecare țară are propria cultură academică și de admitere – iar o scrisoare de motivație care ar impresiona comisia de la Sciences Po ar putea fi complet inadecvată la TU Munich. Mai jos, detaliez diferențele cheie.

Italia: Bocconi, Polimi, Sapienza, Bologna

La Bocconi, scrisoarea de motivație este un element cheie al aplicației – pe lângă rezultatele testelor (SAT sau testul Bocconi) și notele școlare. Universitatea caută candidați cu o minte analitică, o perspectivă globală și o viziune clară asupra carierei. Nu scrie generalități despre „pasiunea pentru afaceri” – scrie ce problemă economică specifică vrei să rezolvi și de ce abordarea Bocconi (interdisciplinaritate, focus pe Europa, metoda studiului de caz) este cea mai bună pentru asta. Lungime tipică: 500–750 de cuvinte.

La Politecnico di Milano, accentul se mută pe abilitățile tehnice și proiectele concrete. Dacă aplici la inginerie sau arhitectură, arată un portofoliu de experiențe: proiecte școlare, concursuri, experimente independente. La Sapienza și Bologna, cerințele sunt puțin mai puțin formalizate, dar scrisoarea de motivație ajută în continuare să te distingi printre sute de aplicații.

Dacă susții SAT pentru universitățile italiene, pregătește-te pe okiro.io – o platformă cu mii de întrebări de antrenament și practică adaptivă. Un scor SAT de 1300+ este o bază solidă pentru Bocconi, iar 1400+ te plasează în rândul candidaților foarte competitivi.

Olanda: Amsterdam, Maastricht, Delft, Rotterdam

Universitățile olandeze pun un accent deosebit pe autonomie (self-reliance) și abilitatea de a învăța (learning how to learn). Acest lucru nu este o întâmplare – sistemul olandez de învățământ superior este construit pe premisa că studentul nu este un receptor pasiv de cunoștințe, ci un participant activ la proces. La Maastricht University, sistemul PBL (Problem-Based Learning) înseamnă că din prima zi lucrezi în grupuri mici la probleme reale – fără prelegeri ex cathedra.

În scrisoarea de motivație pentru o universitate olandeză, arată că înțelegi această abordare și că ți se potrivește. Descrie situații în care ai căutat singur soluții, ai lucrat în echipă, ai luat inițiativa. Anexează un CV la scrisoare – majoritatea universităților olandeze solicită ambele documente.

Germania: TU Munich, LMU, Humboldt

Motivationsschreiben-ul german este cea mai structurată și academică scrisoare de motivație din Europa. TU Munich se așteaptă la o scrisoare care răspunde clar la trei întrebări: de ce acest domeniu (motivație academică), de ce TUM (potrivirea cu universitatea) și ce calificări ai (experiențe, abilități). Structura ar trebui să fie logică și clară – germanii prețuiesc precizia argumentării mai mult decât stilul poetic.

Pentru programele de cercetare (în special la studiile de masterat) merită să te referi la grupuri de cercetare specifice și la publicațiile personalului didactic. La LMU Munich, scrisoarea poate fi puțin mai reflexivă – universitatea apreciază interdisciplinaritatea și interesele largi.

Franța: Sciences Po, HEC, ESSEC

Lettre de motivation franceză este o formă în care argumentarea este la fel de importantă ca și conținutul. Sciences Po caută studenți cu o conștientizare globală, implicare civică și abilitatea de a analiza probleme complexe. Scrisoarea ta ar trebui să arate că urmărești evenimentele curente, ai o opinie despre subiecte socio-politice și poți să o argumentezi.

La Sciences Po este importantă referirea la unul dintre cele șapte campusuri – fiecare are o specializare regională (Europa, Asia, Orientul Mijlociu etc.). Arată de ce ai ales exact acest campus și cum se încadrează specializarea sa în interesele tale. HEC și ESSEC caută viitori lideri – aici contează mai mult viziunea de carieră și experiența de leadership.

Spania: IE University, ESADE

IE University și ESADE sunt universități orientate spre antreprenoriat și inovare. Scrisorile de motivație sunt mai scurte (400–700 de cuvinte), mai directe și mai energice. Nu scrie introduceri lungi – treci la subiect. Arată ce ai făcut deja (proiecte, startup-uri, inițiative), nu doar ce plănuiești. Universitățile private spaniole apreciază „făcătorii” – oameni care acționează.

Elveția: ETH Zurich, EPFL, HSG

ETH Zurich și EPFL sunt universități cu un nivel de cercetare excepțional de înalt. Scrisoarea de motivație pentru aceste universități – în special la nivel de masterat – ar trebui să se concentreze pe potrivirea științifică: ce cercetări te interesează, ce experiență de laborator ai, cu ce grup de cercetare ai dori să lucrezi. La HSG (Universität St. Gallen), accentul este mai mult pe afaceri și interdisciplinaritate – menționează programul CEMS și perspectiva globală.

Ce să faci și ce să nu faci – lista de verificare a scrisorii de motivație

Introduceri puternice – exemple care atrag atenția

Prima propoziție a scrisorii de motivație este ca prima impresie la un interviu – ai câteva secunde să stârnești interesul. Iată șase abordări pentru o introducere care funcționează – fiecare cu un exemplu concret.

Cum să faci research despre universitate pentru a scrie un paragraf convingător „Why us?”

Paragraful „de ce această universitate” este un test pentru a vedea dacă vrei cu adevărat să studiezi acolo – sau pur și simplu cauci un nume prestigios pe diplomă. Comisia recunoaște imediat un text generic. Iată un proces concret de cercetare, pas cu pas.

Pasul 1: Studiază silabusul. Accesează pagina programului și citește descrierea fiecărui curs – nu doar titlurile, ci și descrierile (course descriptions). Găsește 2–3 cursuri care corespund direct intereselor tale. Notează-le numele și explică în scrisoare de ce te interesează.

Pasul 2: Verifică corpul didactic. Accesează pagina departamentului și citește profilurile profesorilor. Cine desfășoară cercetări în domeniul care te fascinează? Ce publicații are la activ? Nu trebuie să înțelegi fiecare articol științific – dar ar trebui să poți spune ce te interesează în acea cercetare. Numirea unui profesor în scrisoarea de motivație este un semnal puternic că ți-ai făcut temele.

Pasul 3: Citește bloguri și media studențească. Fiecare universitate mare are un blog studențesc, un ziar sau o comunitate pe LinkedIn/Reddit. Citește ce scriu studenții actuali despre program: ce i-a surprins, ce este cel mai bun, care sunt provocările. Acest lucru îți oferă o perspectivă pe care nu o vei găsi pe pagina oficială.

Pasul 4: Verifică oportunitățile extra-academice. Cluburi studențești, concursuri de studii de caz, programe de schimb, incubatoare de startup-uri – fiecare universitate are ceva unic. La Bocconi este Bocconi Students for Management Consulting, la Sciences Po – numeroase asociații de dezbateri, la TU Munich – laboratoare și parteneriate cu industria. Găsește unul sau două care te interesează cu adevărat.

Pasul 5: Vorbește cu cineva care studiază acolo. LinkedIn este instrumentul tău. Caută studenți români la programul respectiv și trimite-le un mesaj. Majoritatea vor răspunde cu plăcere. 15 minute de conversație cu un student actual îți vor oferi mai mult material decât o oră de navigare pe site-ul universității.

Pasul 6: Conectează cercetarea cu propria ta poveste. Nu este suficient să enumeri fapte despre universitate – trebuie să explici, de ce ți se potrivește ție. „TU Munich desfășoară cercetări asupra materialelor compozite” – acesta este un fapt. „Cercetările profesorului Müller asupra materialelor compozite la TUM se leagă direct de proiectul meu școlar, în care am testat rezistența la încovoiere a diferitelor compozite – și vreau să continui această muncă în cadrul lucrării mele de licență” – aceasta este o conexiune.

Procesul de editare și cele mai frecvente greșeli

Scrierea unei scrisori de motivație este un proces iterativ. Prima ta versiune nu va fi versiunea finală – și acest lucru este normal. Iată cum arată un proces sănătos de scriere.

Săptămâna 1–2: Brainstorming și notițe. Nu începe prin a scrie scrisoarea. Începe prin a răspunde la întrebări: de ce acest domeniu? Ce experiențe m-au format? Ce aduc eu? Încotro mă îndrept? Notează totul – haotic, fără autocenzură. Apoi aruncă 70% și păstrează ceea ce este cu adevărat important.

Săptămâna 2–3: Prima schiță. Scrie textul complet, fără să-ți faci griji pentru stil. Scopul este să transpui conținutul pe hârtie. Nu edita în timpul scrierii – asta va ucide fluxul. Scrie prea mult, apoi scurtează.

Săptămâna 3–4: Editare structurală. Citește scrisoarea cu voce tare. Este logică? Fiecare paragraf duce la următorul? Există un paragraf „de ce această universitate”? Introducerea atrage atenția? Reconstruiește structura, dacă este necesar.

Săptămâna 4–5: Editare stilistică. Acum ocupă-te de limbaj. Scurtează propozițiile. Elimină adjectivele. Transformă diateza pasivă în activă. Verifică dacă nu repeți aceleași cuvinte. Fiecare propoziție ar trebui să adauge ceva nou.

Săptămâna 5–6: Feedback. Lasă 2–3 persoane să citească scrisoarea – și nu alege persoane care vor spune „super, trimite!”. Alege pe cineva care va fi sincer. Cel mai bine: un profesor de engleză, un mentor cu experiență în aplicații, un student actual al universității la care aplici. Mentorii College Council – absolvenți ai Bocconi, ETH, Sciences Po, TU Munich și ai altor universități de top – ajută în mod regulat candidații să-și perfecționeze scrisorile de motivație.

Săptămâna 6–8: Versiunea finală. Introdu corecturile după feedback. Citește încă o dată cu voce tare. Verifică gramatica (Grammarly, LanguageTool). Verifică formatarea. Verifică limita de cuvinte. Trimite.

10 cele mai frecvente greșeli în scrisorile de motivație ale candidaților români

1. Copierea aceleiași scrisori pentru mai multe universități – recenzorul vede că textul nu este scris pentru el.
2. Începerea cu „De mic copil mă fascinează…” – un clișeu care nu spune nimic. Începe cu un detaliu concret.
3. Lipsa paragrafului „de ce această universitate” – sau un paragraf generic care ar putea viza orice universitate.
4. Listă de realizări fără reflecție – scrisoarea se citește ca un CV în proză. Conectează faptele cu gândirea.
5. Ton prea formal – „vă rog respectuos să luați în considerare candidatura mea”. Aceasta nu este o cerere către o instituție publică.
6. Ton prea personal – anecdote despre familie și copilărie fără legătură cu programul.
7. Traducere din română – propozițiile sunt prea lungi, construcțiile pasive, fraze banale. Scrie direct în engleză.
8. Lipsa detaliilor concrete – „sunt motivat”, „am pasiune”, „vreau să mă dezvolt” – acestea sunt cuvinte goale fără dovezi.
9. Depășirea limitei de cuvinte – dacă universitatea spune 750 de cuvinte, scrie 700–750. Niciodată 800.
10. Trimiterea fără corectură – greșeli de tipar, greșeli gramaticale și formatare sunt un semnal de lipsă de profesionalism.

Dacă vrei să eviți aceste greșeli cu ajutorul unor mentori experimentați, folosește serviciul de pregătire a eseurilor College Council. Mentorii noștri sunt absolvenți ai universităților europene de top, care au trecut ei înșiși prin acest proces – și știu ce caută comisiile de admitere. Poți, de asemenea, să programezi o consultație inițială gratuită, pentru a discuta strategia ta de aplicare.

Dacă susții SAT pentru universitățile europene (Bocconi, IE, ESADE), pregătește-te cu okiro.io – o platformă cu practică adaptivă și mii de întrebări. Pentru pregătirea certificatelor lingvistice (TOEFL, IELTS), consultă prepclass.io.

Rezumat – scrisoarea ta de motivație este o investiție în viitor

Scrisoarea de motivație nu este o formalitate de bifat. Este singurul loc în aplicația europeană în care comisia îți aude vocea – și pe baza a câteva sute de cuvinte decide dacă vrea să te cunoască mai bine. La zeci sau sute de aplicații pentru un singur loc, scrisoarea de motivație este elementul care diferențiază „candidații buni pe hârtie” de „candidații pe care îi dorim la universitatea noastră”.

Reține cinci principii fundamentale. În primul rând: personalizează pentru fiecare universitate – paragraful „de ce această universitate” este un test dacă vrei cu adevărat să studiezi acolo. În al doilea rând: începe cu un detaliu concret, nu cu un clișeu – prima propoziție decide dacă recenzorul citește mai departe. În al treilea rând: conectează experiențele cu reflecția – nu o listă de realizări, ci o poveste despre cine ești și încotro te îndrepți. În al patrulea rând: scrie cu propria ta voce – universitățile caută autenticitate, nu proză perfectă. În al cincilea rând: editează, editează, editează – prima versiune nu este niciodată versiunea finală.

Dacă simți că ai nevoie de sprijin – nu ești singur. Sute de candidați români lucrează anual cu mentorii College Council pentru a transforma ideile brute într-o scrisoare de motivație care deschide uși la universități precum Bocconi, Sciences Po, TU Munich sau ETH Zurich. Programează o consultație gratuită și hai să discutăm despre obiectivele tale.

Următorii pași

1. Alege universitățile și verifică cerințele – accesează pagina de admitere a fiecărui program și notează limitele de cuvinte, formatele și termenele limită
2. Începe cercetarea – citește silabusul, verifică corpul didactic, vorbește cu studenții actuali pe LinkedIn
3. Fă un brainstorming – răspunde la întrebări: de ce acest domeniu? de ce această universitate? ce aduc eu?
4. Acordă-ți timp – minimum 4–6 săptămâni pentru întregul proces. Nu scrie scrisoarea în ultima noapte
5. Pregătește-te pentru SAT – dacă aplici la universități care acceptă SAT (Bocconi, IE, ESADE), exersează pe okiro.io
6. Obține un certificat lingvistic – TOEFL sau IELTS cu prepclass.io
7. Colectează feedback – de la un mentor, profesor, student actual sau mentorii College Council

Citește și:

• Cum să scrii un Personal Statement pentru studii în UK – ghid
• Studii în Italia – SAT, Sapienza, Bologna, Polimi
• Universitatea Bocconi – ghid pentru candidați
• Studii în Olanda – universități care acceptă SAT
• Studii în Germania cu SAT – TU Munich și alte universități
• Studii în Spania – IE University, ESADE
• Studii la Sciences Po din Paris – ghid
• Studii la TU Munich – ghid
• Studii la Universitatea din Bologna – ghid
• Burse pentru studii în Europa – ghid